Urăsc ziua de luni!

Şi trezitul devreme şi mersul la serviciu. Ceea ce urăsc foarte mult în ultimul timp este zăpada. Zăpada şi frigul şi faptul că dimineaţa trebuie să curăţ maşina de zăpadă şi de gheaţă. Deci încă un motiv pentru care urăsc trezitul devreme şi mersul la serviciu. Mai ales într-o zi de luni.

Când eram mic şi trebuia să plec la şcoală dimineaţa, la o oră inumană pentru un copil de 7 ani (la 7.30 începea prima oră), se difuza la Radio România Actualităţi o reclamă la detergentul Bonaprima pe care o consider şi acum de-a dreptul enervantă. De fiecare dată nu aveam cum să ratez difuzarea spotului radio. Acesta ieşea scrijelind aerul împrejur din radio-casetofonul stereo, de tip comunist, care avea şi funcţie de înregistrare. Cu toate că nu puteam să mai suport reclama, niciodată nu am oprit radioul (opţiunea pentru un alt post de radio nu exista) într-o plăcere de autoflagelare matinală.

Şi acum urăsc să mă trezesc dimineaţa. Nu ştiu dacă totul a plecat de la vreo traumă produsă de spotul la detergentul Bonaprima.

Când eram în anul întâi de facultate şi veneam pe acasă, seara dinaintea reîntoarcerii la Bucureşti era cea mai grea. Uram dimineaţa zilei de luni în care din nou plecam de acasă spre oraşul gălăgios-marele furnicar-care este Capitala. Sunetul alarmei de la telefon şi vorbele mamei din dimineaţa plecării mi-au rămas şi acum ascunse undeva în spatele sufletului. „Ţi-ai luat actele?“, întreba ea. „Da, mamă!“, răspundeam somnoros. „Şi legitimaţia?“, continua femeia verificarea.  „Da, mamă!“ „Vezi unde-ţi pui banii, să nu-i ţii în buzunar mamă! Bagă-i acolo la acte!“, avea ea grijă să-mi spună mereu.

Şi urcam în tren şi era frig. Era luni şi era dimineaţă iar eu plecam de acasă la Bucureşti. Ajungeam la Gara de Nord şi luam metroul. Trăgeam după mine genţile imense pline cu mâncare „pentru băiat“, în una aveam chiar o găleată cu ciorbă şi o pungă de dulciuri. Avea grijă mama să nu-mi lipsească nimic. Era urât în metrou: scaune şi balustrade slinoase şi o podea jegoasă.

Poate de aia urăsc ziua de luni.

Poate e şi ceva mental: se termină weekend-ul şi statul degeaba, viaţa de huzur, şi trebuie să vii din nou la muncă şi să arăţi implicare şi interes când, de fapt, gândul tău este la zile libere, la patul tău, la camera ta. Urăsc ziua de luni!

Anunțuri

8 răspunsuri la „Urăsc ziua de luni!

  1. eu n-as da vina pe bucuresti, pe frig, pe reclama de la radioul tau stereo…care in realitate era mono! stereo aveam doar eu ca..aveam si video si tv.color (dar ..in fine asta e alta poveste); eu as da vina pe Basasteanu. vezi tu …el te face sa urasti munca; el ma face si pe mine…pt ca ai merge f bine si culmea…nu munceste! si mai mult e platit din impozitul tau pe salariu! (da basastene! sunt ofticat! dar nu pe tine. sunt ofticat ca traiesc in tara in care tu, esti purtator de cuvant la pompieri!)
    in rest ioane … ce sa mai zic…” noi am jucat bine dar n-au batut scarbele alea! ”
    te pup! … basastene

  2. vezi ba ioane, cum e viata?!cand erai mic te duceai la scoala…acu’ai si masina mica(poate prea mik) si esti si ziarist…ai ajuns mare ba baiatule!!!:))))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s