Pupăm poala popii în orice împrejurare

La orice inaugurare, la orice deschidere de sediu, de butic sau de orice edificiu sunt prezenţi şi unul, doi sau mai mulţi preoţi, în funcţie de importanţa evenimentului. Momentul în care „slujitorii domnului” îşi încep slujba este cel mai plictisitor, mai anost chiar şi de cât cuvântările fără rost ale oamenilor politici. Gurile se cască larg, ochii se mijesc şi capetele se apleacă spre minutarul ceasurilor de la mână, o întrebare ridicându-se peste toată mulţimea: mai ţine mult? Neclintiţi, preoţii îşi duc la capăt ritualul fie că în jurul lor este ger, ninsoare, ploaie sau caniculă.

Nelipsiţi de la orice comemorare sau aniversare a vreunui eveniment important, preoţii ne reamintesc că, oricât de laici am pretinde că suntem, tot trebuie să facem plecăciune în faţa patrafirului. Iar sub patrafir se strâng, uşor-uşor, averi în toată regula: de la sume de bani până la întinse proprietăţi imobiliare şi clădiri. Ceea ce Cuza a luat de la Biserică, prin secularizarea averilor mănăstireşti, actualii guvernanţi au grijă să dea înapoi puţin câte puţin.

În plus, Biserica are grijă să monetizeze tot, de la lumânări până la taxele pe botez, cununie sau înmormântare. Spre exemplu, în majoritatea bisericilor din judeţul Olt, enoriaşii nu sunt primiţi cu lumânări cumpărate din altă parte. Obiectele bisericeşti trebuie neapărat să fie achiziţionate din respectivul locaş de cult în care se desfăşoară slujba.

Am văzut cu ceva vreme în urmă un calendar creştin-ortodox, care este comercializat de Episcopia Slatinei şi Romanaţilor (ESR). Alb, mare, cu scris mic, când roşu când negru, pe coloane ordonate. Sus, central, o reprezentare a lui Iisus Christos şi jos logo-ul ESR. Sub logo, un „C” într-un cerc şi la dreapta scrise următoarele: „TOATE DREPTURILE REZERVATE”.

Deci popii s-au corporatizat, au devenit o adevărată companie şi şi-au înregistrat însemnele, ca nu cumva, probabil, o altă episcopie să copieze stema cu chipul lui Constantin Brâncoveanu cu un cearşaf în spate şi să câştige bani în numele ESR. Pentru că despre asta este vorba: să faci bani. Religia e cel mai bun domeniu de făcut bani. Niciodată nu dă faliment pentru că oamenii mereu vor avea ceva lei ca să dea la biserică oricât de criză ar fi.

Sebastian, episcopul ESR, are ditamai casa în centrul oraşului, renovată şi pusă la punct. Conduce o maşină de lux, o limuzină, iar, de fiecare dată când face vreo slujbă pe la vreo bisericuţă din judeţ, vine cu cortul său. Ca un star rock. ESR deţine o scenă acoperită cu care preoţii şi episcopul merg prin judeţ pentru cântări.

Oamenii sunt superstiţioşi din fire. Ei nu cred în Dumnezeu, ei cred în eventualitatea existenţei Lui şi se asigură cum pot să nu primească vreo pedeapsă, aşa că dau bani la Biserică.

Cu Sărbătorile de iarnă bătând la uşă, punga preoţilor stă să dea pe dinafară. Pe lângă slujbele pe care le vor ţine pentru sfinţii care sunt prăznuiţi în această perioadă, slujitorii Domnului vor pleca şi cu colindul, răspândind vestea Naşterii lui Christos în schimbul unei contribuţii nesemnificative din partea credincioşilor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s