Drăghici, care se vrea geniu neînţeles

foto: olt-alert.ro

foto: olt-alert.ro

Profesorul de limba şi literatura română Nicolae Drăghici s-a întors pe o funcţie de director bine plătită şi pe un scaun călduţ. Fost inspector şcolar general într-un mandat cu rezultate dezastruoase, pe care le-am consemnat în paginile ziarului nostru, liberalul a fost instalat la Direcţia de Cultură, că doar are titlul de doctor. Nu ştiu dacă mai este ceva ce îl mai recomandă în această funcţie. Până la urmă nici pe Gigel Ştirbu, şeful său pe linie de partid, nu-l mai recomandă altceva pentru postul de ministru al Culturii decât faptul că este preşedinte al comisiei de resort din Cameră şi că este un fost popă de ţară.

Ca şi cum n-ar avea mare lucru de făcut pe la Direcţia de Cultură, în afară de colindatul pe la diverse şezători organizate pe la Prefectură, doctorul Drăghici s-a apucat să scrie versuri şi să le trimită redacţiilor de ziare. Am primit, luni după-amiază, pe emailul redacţiei, o poezie semnată Nicolae Drăghici. Am crezut că este vorba despre vreo glumă proastă a vreunui coleg de breaslă care vrea să „o pună invers” şefului de la Cultură. Am întrebat în stânga şi în dreapta şi am fost asigurat de veridicitatea scrierii. În acest sens mi s-a arătat că a fost expediată de pe emailul DCCPCN Olt.

Poezia se numeşte „Irepetabila povară” şi se vrea o „parodie pentru ziarişti”, aşa cum autorul notează sub titlul scris cu majuscule. Nu sunt în măsură să judec metrica şi tehnica poetului Drăghici, însă pot să mă întreb şi să îl întreb dacă nu are altceva mai bun de făcut la Direcţia de Cultură decât să trimită depeşe către ziare. Oare pentru asta este el plătit din bani publici, ca să huzurească şi, în timp ce înfulecă ceva pe sub nas, să mai dea cu pana pe hârtie?

Aş vrea să-l asigur că am perceput totuşi tonul ameninţător şi persiflator al unora dintre versurile acestei poezii. Exemplificăm, cu de la autor citire: (…) Ce ziarişti? Nişte oameni acolo şi ei / Care ştiu dureros ce e groapa cu lei (…) Fosile încă vii, respirând tot mai greu /Sunt ziariştii aceştia, ce oftează mereu (…) Ba nu văd, ba n-aud, ba fac articole prea mici /Ba e nevoie, ca şef, să le spui şi explici (…) Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal / Te întreabă de ştii vreun şef de tribunal (…) Te întreabă mereu, dacă de ei ţi-a fost dor / Dacă vor ajunge-njurăturile, mâine, la casele lor (…) Şi ca nişte stafii ne sufocă pe toţi / Despre ei povestind, ca de moşii lor morţi (…) Că am fost, ori că mai suntem încă în febră / Nouă tot nu ni-e frică de haina de zebră (…).

Când spui „Doamne, mare ţi-e grădina!” n-ai cum să nu-l incluzi şi pe Nicolae Drăghici. Ştiu că va citi ce scriu acum, că doar asta spune şi în versurile exemplificate mai sus, şi de aceea vreau să-i transmit că va fi cunoscut ca poet aşa cum este cunoscut ca şi conducător şi manager – slab, domnule profesor!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s